Această operaţiune protejează zidurile de umiditate, căldură sau ger şi asigură baza pentru finisaje.
Cu puţină pricepere, tencuirea poate fi executată fără a apela la un meşter, însă înainte de a te apuca de lucru trebuie să ai la îndemână toate informaţiile necesare reuşitei proiectului. Mai întâi montezi stâlpişorii de ghidare. Această etapă este deosebit de importantă deoarece permite tencuirea unui perete fără denivelări, perfect plan.
Ce trebuie să faci
„Pentru acest lucru se bat două cuie la 25-30 cm de tavan şi colţ. Cuiele se lasă aproximativ 2 cm în afară, iar între ele se întinde, legată la floarea cuielor, o sfoară. Pe linia sforii, între cele două cuie marginale, se bat cuie intermediare, la distanţa de 1-1,5 metri unul de altul. Se trasează apoi firul cu plumb pe verticala peretelui. Se măsoară de la fiecare cui bătut pe linia superioară a pereţilor în jos. Pe linia acestuia se bat din loc în loc cuie cu floare până la sfoară. Aceasta va fi grosimea tencuielii în diferite puncte ale peretelui. Se execută apoi stâlpi verticali de mortar, care arată grosimea tencuielii şi care ulterior se vor îngloba în tencuială“, explică meşterul zidar Marius Manea. Odată stabilită grosimea tencuielii, urmează execuţia propriu-zisă.
Finisarea se face cu mortar mai uscat
„Tencuiala din mortar este alcătuită de fapt din trei straturi - o amorsă ( n.r. - cu rol de a micşora puterea de absorbţ ie a zidăriei şi de a crea aderenţa necesară ca mortarul să se prindă de perete), un strat gros de mortar şi un strat de finisaj“, precizează Andrei Balaban, inginer constructor.
Stratul de bază (amorsa) este foarte fluid, alcătuit prin amestecarea mortarului cu apă până ajunge la consistenţa unui strop obişnuit de ciment. El se aruncă aşază cu mistria pe peretele umezit, de jos în sus, gros de 3-4 mm. În acest stadiu poate fi înglobată şi o plasă de sârmă în cazul în care zidăria este friabilă (se distruge uşor). După ce se usucă bine primul strat, se dă stratul gros (mortar mai gros) care se proiectează cu mistria de jos în sus. Acesta trebuie să aibă o grosime de 10-20 mm. După trei-patru rânduri de mistrii se face egalizarea tencuielii, prin apăsarea unui dreptar din lemn sau metal pe stâlpii de reper şi prin mişcarea acesteia stânga-dreapta.
Finisarea se poate face cu un mortar mai uscat, netezit cu mistria sau drişca. La această operaţiune este bine să se lucreze în echipă: cineva aplică mortarul, şi altcineva în netezeşte.
MOTIVE
> Căderea tencuielii se produce din cauza nerespectării condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească suprafaţa de tencuit (de exemplu, nu asigură o bună aderenţă între aceasta şi mortarul aplicat). Acest lucru se explică prin faptul că suprafaţa tencuită nu a fost bine curăţată de praf, noroi, pete de grăsime.
> Crăpăturile din tencuială sunt cauzate fie de prepararea greşită a mortarului, fie de tasarea fundaţiilor. Ele pot apărea şi la întâlnirea a două materiale diferite, pe care nu s-a aplicat plasă de rabiţ.
sursa: www.evz.ro
